Totul și nimic – Întâlnirea cu deșertul

14 - desert

Lăsăm în urmă lumea locuită. Traversăm şoseaua care continuă spre Pakistan. Cu fiecare pas printre dune ne afundăm într-o lume unde domneşte nemişcarea. Trecem printr-un mic sat. Case spoite cu var, pereţi vopsiţi cu roşu, verde şi galben. O femeie spală vasele cu nisip din oceanul deşertului. Salutăm în trecere capre, oi şi vaci. De unde îşi trag seva aceste vietăţi? Pauză. Ceai preparat la foc cu spini deşertici. Domnul Khan la cratiţă. Soare arzător. Caravana noastră, umbre mişcătoare. Respiraţie tăiată. Hopuri şi unduiri. Cum îţi alegi reperul în deşert? Urme de paşi. Apus roşiatic privegheat din nisipul cald.

Cortina nopții peste întinderea infinită. Cină la foc cu vreascuri. Noapte şi luceferi.
Libertate fără margini.
Trupul însetat al pământului, aşteptând cu dor sărutul ploii.
Jos, spaţiu nesfârşit, sus, spaţiu nesfârşit. Între ele, Omul.
Pustiul şi Văzduhul, două lumi infinite care se privesc în ochi.
Mare de liniște în jur și mare de liniște în suflet.
Somn vegheat de lună. Cer violet, aer răcoros de dimineață, nisip îngheţat, răsărit roşiatic.
Incertitudine: paradisul e în cer sau pe pământ?
Valuri mătăsoase de pulbere fină. Dialog tăcut dintre grăuntele de nisip şi oceanul din care s-a desprins.

You may also like...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

Poți folosi aceste etichete și atribute HTML: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>