Moscheea părăsită din orașul templelor

moschee

Există două feluri de oameni în piață: cei ce știu ce caută și cei care nu caută ceva anume. Eu eram în a doua categorie, plimbându-mă printre dughenele colorate, plictisită oarecum de spectacolul mărfurilor cu care mă obișnuisem deja. Începusem să observ uși. Din loc în loc, tarabele se opreau și apăreau uși care duceau aproape întotdeauna către curtea interioară a unui templu.

Dintr-o dată, un rând de scări parcă mă invită să urc. Trec pragul porții și, ajungând sus, mă minunez de priveliste. Ruinele unei moschei! Doi copii sunt singurii stăpâni ai locului pustiu. Își continuă nestingheriți jocul în jurul singurului mormânt așezat în curte. La orizont, soarele apune deasupra lacului, scăldând locurile și oamenii într-o lumină cum numai pe aceste meleaguri am văzut.

Descoprisem o moschee părăsită și un mormânt musulman în orașul sfânt al lui Brahma! Un lucru rar, într-un loc ieșit din comun, pentru că Pushkar e singurul oraș din India unde poți găsi un templu dedicat aspectului creativ al trinității.

Cum să găsești din întâmplare o moschee într-un oraș plin de temple? Ați putea spune, “ei, ce mare lucru? Niște ruine!”. Dintr-un anumit motiv, unele lucruri sunt mari. N-aș putea spune de ce. Tot ce știu e că, acolo sus, printre ruinele alea, aveam sentimentul că asist la ceva deosebit, că sunt parte dintr-o lume în afara lumii. Ca atunci când, după o drumeție lungă prin pădure, întorcându-te în oraș ai impresia că orașul e altă lume, pur și simplu pentru că e guvernat de alte legi. Aici, atât de simplu, pășind printr-o poartă, descoperisem o lume nouă ascunsă în lumea veche.

Dar daca frumusețea vieții e la un pas distanță? Dar dacă e aici și acum? Doar că noi suntem pierduți în bazar, preocupați de câștig și pierdere, îmbogățire, înfrumusețare, astâmpărarea poftelor. Esența și bogăția vieții, momentul acela de minunare e accesibil tot timpul, dacă nu te grăbești tare, dacă asculți și privești cu adevarat, dacă îți dai voie să ieși din lumea unde totul se cumpară și se vinde.

Înainte să cobor, privesc prin poarta în formă de cupolă. Lumea de unde venisem își continuă rostul nestingherită.

You may also like...