În zorii zilei, nu poţi desluşi unde începe şi unde se termină apa. Cerul şi Ganga sunt împreunate într-un somn adânc, dormitând în spatele perdelei de ceaţă lăptoasă. Surya răsare triumfător, reflectându-se în oglinda apei şi alungând întunericul.
Încă din primele clipe ale zilei, ghat-urile, treptele din piatră ce coboară în râu, sunt pline de viaţă. Turiştii vin să admire răsăritul. Proprietarii de bărci îşi caută clienţii, promiţându-le un boat trip de neuitat şi „good photos”. Pescăruşii plonjează deasupra apelor şi se învârt în zbor deasupra primelor bărci pornite în larg.
Hinduşii localnici sau cei veniţi în pelerinaj profită de energia răsăritului pentru îmbăiatul ritualic de dimineaţă. Unii intră în apă până la brâu, alţii se scufundă cu totul. Cel care realizează arghya, ia apa cu palmele împreunate, o ridică spre soare şi apoi o varsă uşor în râu, ca ofrandă. Apa este închinată simbolic soarelui, printr-un gest frumos, parcă rostind „ceea ce ne-ai oferit din belșug îţi dăruim înapoi, cu umilinţă”.
Daca iei o mână de apă din toată cantitatea de apă, ce rămâne e tot apă. Dacă iei o parte de infinit din infinit, ce rămâne e tot infinit, spune o cunoscută mantra care mie îmi place foarte mult.
Aum Poornamadah Poornamidam
Poornaath Poornam Udachyathe
Poornasya Poornamaadaaya
Poornameva Vasishyathe.
De obicei, cu faţa spre soare se rosteşte Gayatri Mantra, cu scopul iluminării interioare.
Oṃ bhūr bhuvaḥ svaḥ
tát savitúr váreṇiyaṃ
bhárgo devásya dhīmahi
dhíyo yó naḥ prachodáyāt
